Definita cuvantului dedețel
dedețél (dedețéi), s. m. – Anemonă (Anemona pulsatilla). – Var. dediță, dedițel. Sl. dĕdŭ „bunic”, dĕdica „bunicuț” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele său german graues Bergmännchen. Cihac, II, 90, îl pune greșit în legătură cu dadă „doică”. – Der. dedițiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dedețel
CALOMÉL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug. (< fr. calomel) Vezi definitia »
EPIGASTROCÉL s. n. hernie a epigastrului. (< fr. épigastrocèle) Vezi definitia »
BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Bălai + suf. -el. Vezi definitia »
APÉL s. n. 1. strigare a numelui cuiva. 2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ◊ îndemn, cerere, rugăminte. 3. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc. 4. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. (< fr. appel) Vezi definitia »
VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. Vezi definitia »