Definita cuvantului defaimă
defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu defaimă
DÉRMĂ, derme, s. f. Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă. – Din fr. derme. Vezi definitia »
AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale, produse alimentare, corespondență etc.; dubă. [Pr.: a-u-] – Auto2 + dubă. Vezi definitia »
pipiță, pipițe s. f. (peior.) fată; femeie; tipă, individă. Vezi definitia »
AMILOGRÁMĂ, amilograme, s. f. (Tehn.) Diagramă înregistrată la amilograf. – Din fr. amylogramme. Vezi definitia »
ÎNCHEGĂȚÍCĂ, închegățele, s. f. Plantă erbacee cu florile galbene și cu tulpina roșiatică, păroasă, răsfirată pe pământ (Potentilla rubens). – Închegat + suf. -ică. Vezi definitia »