Definita cuvantului defaimă
defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu defaimă
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entante. Vezi definitia »
GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați. – Din fr. galère. Vezi definitia »
BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță. Vezi definitia »
GINÉSTRĂ s. f. mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și flori galbene. (< it. ginestra) Vezi definitia »
PANARTERÍTĂ s. f. inflamație a tuturor tunicilor arteriale. (< engl. panarteritis) Vezi definitia »