Definita cuvantului demers
demérs (demérsuri), s. n. – Gestiune, diligență. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de „pas, mers, umblet”, propriu fr., este rar; cf. totuși demersu-i grațios (V. A. Urechiă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu demers
DISPÉRS, disperse, adj. n. (Chim.; în sintagma) Sistem dispers = amestec eterogen a două sau mai multor substanțe, dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. – Din lat. dispersus. Vezi definitia »
VINÁRS, vinarsuri, s. n. (Reg.) Rachiu (tare). – Vin + ars (după germ. Branntwein). Vezi definitia »
STORS2, STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. Din care s-a scos lichidul prin strângere, presare etc.; storcit. ♦ Fig. Secătuit; epuizat, extrem de obosit. – V. stoarce. Vezi definitia »
OBVÉRS, -Ă I. adj. relativ la o obversiune. II. s. f. (log.) judecată echivalentă alteia într-o obversiune. (< fr. obverse) Vezi definitia »
CONVÉRS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers]. Vezi definitia »