STĂVÍ, stăvesc. vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales în construcții negative). 1. A se așeza, a se stabili într-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti. Vezi definitia »

scarandiví, scarandivésc, vb. IV refl. (înv.) a-i fi greață, scârbă (de ceva sau de cineva); a se îngrețoșa, a se scârbi. Vezi definitia »

prușuví, prușuvésc, vb. IV (reg.; despre bucăți de pânză sau de piele) a coase margine la margine, punând un petic pe dedesubt. Vezi definitia »

AVI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) pasăre”, „referitor la păsări”. [< fr. avi-, cf. lat. avis]. Vezi definitia »

absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învățământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere) Vezi definitia »