Definita cuvantului descînta
descînta (-t, -át), vb. – 1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar. – Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu descînta
biruinta , Vezi definitia »
MILITÁ vb. intr. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. (< fr. milliter, lat. militare) Vezi definitia »
devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement. Vezi definitia »
balta Vezi definitia »
STRĂNUTÁ, strănút, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă care provoacă strănutul. – Lat. sternutare. Vezi definitia »