Definita cuvantului descînta
descînta (-t, -át), vb. – 1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar. – Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu descînta
a invita (pe cineva) la dans expr. (pol.) a ancheta (pe cineva). Vezi definitia »
ciumătá vb. I (reg., înv.) a îndupleca, a se îndupleca, a se încumeta. Vezi definitia »
meditá (meditéz, meditát), vb. – 1. A gîndi. – 2. A prepara, a da lecții în particular. Fr. méditer; și pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de „a exercita, a pregăti”, comun în limba clasică (observațiile lui Graur, BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der. meditativ, adj.; meditațiu(n)e, s. f. (gîndire profundă; lecție particulară), din fr. méditation; meditator, s. m. 9profesor particular); premedita, vb., din fr. préméditer. Vezi definitia »
ANTANTA v. Tripla Înțelegere. Vezi definitia »
PRESELECTÁ vb. I. tr. A selecta în prealabil. [Cf. it. preselettare]. Vezi definitia »