stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk. – Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare). Vezi definitia »

JUMPING [GEÁMPING] s. n. concurs hipic de sărituri cu obstacole. (< engl. jumping) Vezi definitia »

RING¹ s.n. 1. Platformă pătrată împrejmuită cu coarde, unde se desfășoară meciurile de box sau lupte greco-romane. 2. Platformă într-un local, pe care se dansează. [< fr. ring, cf. engl. ring – cerc]. Vezi definitia »

SVING s.n. 1. Lovitură la box dată lateral prin pendularea brațului. 2. Dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia acestui dans. 3. Stil de interpretare a muzicii de jaz, caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc. [Pl. -guri, scris și swing, var. suing s.n. / < engl., fr. swing]. Vezi definitia »

ȘÍLING, șilingi, s. m. 1. Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină. 2. Unitate monetară a statului austriac. – Din engl. shilling, germ. Schilling. Vezi definitia »