AUTOHTONÍE s.f. Autohtonism. [Cf. it. autoctonia]. Vezi definitia »

DIPLOMAȚÍE s.f. 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state și a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode și de procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale dintre state. ♦ Carieră, funcție de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaților. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia]. Vezi definitia »

HIPOOVARÍE s.f. (Med.) Disfuncție endocrină ovariană. [Pron. -po-o-, gen. -iei. / < fr. hypo-ovarie]. Vezi definitia »

INSONORIZÁȚIE s.f. (Rar) Insonorizare. [Gen. -iei. / < fr. insonorisation]. Vezi definitia »

LOGOMAHÍE s. f. (Rar) Discuție, polemică în jurul unor termeni. – Din fr. logomachie. Vezi definitia »