Definita cuvantului desmânta
desmântá (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a aștepta”, intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu desmânta
Rezistenta campului magnetic la schimbare, masurata in orested. Vezi definitia »
ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”). Vezi definitia »
ísta (reg.) pr. m., adj. pr. m. (postpus: omul ista), g.-d. ístuia; pl. íștia (-tia), g.-d. ístora; f. iásta, g.-d. ísteia / iésteia; pl. ístea / iéstea, g.-d. pl. m. și f. ístora / iéstora Vezi definitia »
Planta perena , cu mici flori care au forma de clopotel ; aceasta floare inflorete primavara , cand debea se topeste zapada. Vezi definitia »
CONSISTÁ vb. intr. a consta. (< fr. consister, lat. consistere) Vezi definitia »