Definita cuvantului destrăbăla
destrăbălá (destrăbăléz, destrăbălát), vb. – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu destrăbăla
ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora Vezi definitia »
ACTEONÉLA s.f. Gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații. (din lat. actaeonella) Vezi definitia »
VITRIOLÁ, vitriolez, vb. I. Tranz. (Rar) A arde, a răni (cu vitriol). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. vitrioler. Vezi definitia »
DEZACUPLÁ vb. I. tr. 1. A desface (lucruri) unite în perechi. 2. A decupla. [< fr. désaccoupler]. Vezi definitia »
CIRCULÁ, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari. Vezi definitia »