Definita cuvantului detuna
detuná (detún, detunát), vb. – 1. A fulgera, a cădea trăznetul[1] pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului rom.; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular. – Der. detunătură, s. f. (trăznet[1]); detunător, adj. (bubuitor); detunător, s. n. (mecanism care provoacă explozia), din fr. détonateur. Cf. tuna și toponimul Detunata.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu detuna
persoana cu IQ foarte scazut Vezi definitia »
GERMINÁ vb. intr. a încolți, a începe să se dezvolte. ◊ (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viața latentă sau embrionară la cea activă. (< lat., it. germinare) Vezi definitia »
CONTRASEMNÁ vb. I. tr. A semna un act alături de cel de la care emană. [< contra- + semna, după fr. contresigner]. Vezi definitia »
plastroná, plastronéz, vb. I (înv.) a se făli, a se mândri, a poza, a face pe grozavul. Vezi definitia »
trăgăná (trăgănéz, trăgănát), vb. – A lungi, a amîna, a tergiversa, a lucra încet. – Der. tărăgăna, t(ă)răgă(n)i, străgăni. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *tragῑnāre (Pușcariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), cf. it. straschinare, fr. traîner, sp., port. trajinar; trecerea lui gi › gă este analoagă cu mesteacăn, leagăn (Tiktin). În ciuda acestor coincidențe, explicația pare insuficientă; mai degrabă ar fi o der. internă, de la trage cu suf. expresiv -na, ca în alte cazuri clăti(na), ruși(na), tîmpi(na). – Der. trăgăneală (var. străgăneală, tărăgăială, trăgănitură), s. f. (tergiversare, întîrziere); trăgănitor, adj. (lent, întîrziat, leneș); trăgănac, s. m. (plantă, Potentilla reptans). Vezi definitia »