Definita cuvantului devlă
dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu devlă
CRUCIÉRĂ s. f. 1. ansamblu de acțiuni sistematice de luptă duse pe comunicațiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia. 2. croazieră sistematică și de lungă durată între două porturi. (< it. crociera) Vezi definitia »
RADIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență provocată de radiații. (< fr. radioluminescence) Vezi definitia »
hấcă s.f. (reg.) 1. necaz, neplăcere, supărare, scârbă. 2. sfadă, ceartă. 3. pricină, motiv. 4. proces. Vezi definitia »
plămădíță s.f. (reg.) amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; plămădeală. Vezi definitia »
vînă (víne), s. f. – 1. Vas sangvin. – 2. Filon, zăcămînt. – 2. Nervură. – 4. Tendon. – 5. Mușchi, pulpă. – 6. (Arg.) Penis. – Mr., megl. vină, istr. virę. Lat. vēna (Pușcariu 1888; REW 9185), cf. vegl. vaina, it., prov., cat., sp. vena, fr. veine, port. veia. – Der. vînar, s. n. (curea de ham sau de șa); vînare, s. f. (cordon de păr de capră, cu care se leagă ițarii pe pulpă), în Trans.; vînos, adj. (puternic, robust); venos, adj., din fr. veineux. Vezi definitia »