strújă, strúje, s.f. (înv.) schingiuire, chinuire. Vezi definitia »

DÂRJÁLĂ, dârjale, s. f. (Reg.) 1. Băț lung și gros; bâtă, ciomag, măciucă; p. ext. mâner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [Pl. și: dârjele] – Bg. dăržalo. Vezi definitia »

MUNTĂRÍȚĂ, muntărițe, s. f. (Reg.) Femeie care mulge vacile sau oile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din muntar + suf. -iță. Vezi definitia »

CAPÓTĂ s. f. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat. (< fr. capote) Vezi definitia »

CARDIOGRÁMĂ, cardiograme, s. f. Curbă care reprezintă bătăile inimii înregistrate la cardiograf. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardiogramme. Vezi definitia »