Definita cuvantului dîcă
dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dîcă
CÚRSĂ3, curse, s. f. (Înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile. – Din ngr. kúrsi. Vezi definitia »
BÁTĂ, bete, s. f. 1. (Reg.) Betelie. 2. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. – Lat. vitta. Vezi definitia »
PLÁSTICĂ, plastici, s.f. – V. Vezi definitia »
LITÓTĂ s. f. figură de stil constănd în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, ale unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers. (< fr. litote) Vezi definitia »
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov. Vezi definitia »