HARTUÍ, hartuiesc, vb. IV. V. hartoi. Vezi definitia »

șubuí, șúbui și șubuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre bușteni) a târî cu ajutorul țapinelor. 2. (refl.; despre căruțe) a aluneca cu roțile dinapoi într-o parte. Vezi definitia »

ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui. Vezi definitia »

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. Vezi definitia »

șmiruí, șmiruiésc, vb. IV (reg.; despre osiile căruței) a unge. Vezi definitia »