Definita cuvantului dijmă
díjmă (díjme), s. f. – Dare care reprezintă a zecea parte din produse. Sl. dižma, din. lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr., ceh. dežma, mag. dészma (după Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Der. dijmar, s. m. (înv., strîngător de dijmă); dijmărit, s. n. (dijmă pe stupi și porci; în 1766 era generalizat la 4 parale pe bucată); dijmui, vb. (a primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi mari sau morți); dijmuitor, s. m. (persoană care profită de pierderile celorlalți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dijmă
întreiálă (întriiálă), s.f. (înv.) dare constând din a treia parte din produse sau venituri. Vezi definitia »
CENOGENÉZĂ s. f. (biol.) apariția de caractere noi în urma schimbării condițiilor de mediu. (< fr. cénogenèse) Vezi definitia »
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa). Vezi definitia »
CITOCINÉZĂ, citocineze, s. f. (Biol.) Diviziune a unei celule care urmează după diviziunea nucleului. – Din fr. cytokinèse. Vezi definitia »
SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula) Vezi definitia »