Definita cuvantului dimie
dimíe (dimíi), s. f. – Țesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat și tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s. f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dimie
CONÍDIE, conidii, s. f. Spor imobil care asigură înmulțirea asexuată a ciupercilor mai evoluate. – Din fr. conidie. Vezi definitia »
TEHNOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică dată bolilor profesionale. [Gen. -iei. / < fr. technopathie]. Vezi definitia »
FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie. Vezi definitia »
RABDOMANȚÍE [< fr.; gr. rhabdos „baghetă” + manteia „divinație”] s.f. Căutarea unor obiecte ascunse și îndeosebi a apei subterane (în scopul realizării de fântâni) cu ajutorul unei baghete care se crede că începe să vibreze în locul respectiv.
Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. VI, R-Ș, 2006. Vezi definitia »
TEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu]. Vezi definitia »