Definita cuvantului dîrz
dîrz (dîrză), adj. – 1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dîrz
ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum. Vezi definitia »
borz (-oárză), adj. – 1. Zbîrlit, cu părul răsculat. – 2. (S. m.) Bau-bau, sperietoare. Mag. borzas (Cihac, II, 484); borzos (Gáldi, Dict., 110). – Der. boarză, s. f. (negrușcă, Nigella damascena); borză, s. f. (gîndac, Blaps mortisaga); Borzilă, s. m. (nume propriu de bou); borzoș, adj. (zbîrlit). Cf. sborși. Vezi definitia »
AkeRRz <a href=„http://plbioadgomfd.com/”>plbioadgomfd</a>, [url=http://ldrxqthdyfbd.com/]ldrxqthdyfbd[/url], [link=http://atthjnbllkgp.com/]atthjnbllkgp[/link], http://jvmplwxkqfhy.com/ Vezi definitia »
borz (-oárză), adj. – 1. Zbîrlit, cu părul răsculat. – 2. (S.m.) Bau-bau, sperietoare. Mag. borzas (Cihac, II, 484); borzos (Gáldi, Dict., 110). – Der. boarză, s.f. (negrușcă, Nigella damascena); borză, s.f. (gîndac, Blaps mortisaga); Borzilă, s.m. (nume propriu de bou); borzoș, adj. (zbîrlit). Cf. sborși. Vezi definitia »
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú. Vezi definitia »