Definita cuvantului dîrz
dîrz (dîrză), adj. – 1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dîrz
DÂRZ, -Ă, adj. 1. curajos, hotărât, cutezător, aprig, înverșunat, brav, inimos. 2. neclintit, neînduplecat, perseverent, îndărătnic, încăpățânat, obstinent Vezi definitia »
sturz (-zi), s. m. – Păsări din genul Turdus (Turdus musicus, T. viscivorus). – Mr. sturdzu. Lat. tŭrtus (Pușcariu 1665; REW 8999). Ipoteza unei contaminări cu sturnus, pentru a explica pe s- (REW) nu pare necesară; și mai puțin forma *turdĕus (Pușcariu), pentru a-l explica pe z, care vine de la pl. (Byck-Graur 26; cf. Geheeb 41). Vezi definitia »
borz (-oárză), adj. – 1. Zbîrlit, cu părul răsculat. – 2. (S.m.) Bau-bau, sperietoare. Mag. borzas (Cihac, II, 484); borzos (Gáldi, Dict., 110). – Der. boarză, s.f. (negrușcă, Nigella damascena); borză, s.f. (gîndac, Blaps mortisaga); Borzilă, s.m. (nume propriu de bou); borzoș, adj. (zbîrlit). Cf. sborși. Vezi definitia »
BEDNORZ, Johannes Georg (n. 1950), fizician german. Stabilit în Elveția. Împreună cu A.K. Müller a sintetizat noi compuși chimici – oxizi de cupru și lantan – care prezentau proprietăți supraconductoare la temperaturi mai mici de 30 K. A descoperit fenomenul supraconductibilității la materialele ceramice. Premiul Nobel (1987), împreună cu A.K. Müller. Vezi definitia »
ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum. Vezi definitia »