Definita cuvantului dobîndi
dobîndí (-désc, -ít), vb. – 1. A cîștiga, a obține. – 2. (Înv.) A obține victoria, a învinge. – 3. A obține, a căpăta. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cîștiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s. f. (înv. și Trans., cîștig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s. m. (persoană care dobîndește ceva). Mag. debonda „dobîndă” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca și dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dobîndi
ZGODÍ, zgodésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Olt.) A ghici, a nimeri. (din zgoadă) Vezi definitia »
STAFIDÍ, stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă. Vezi definitia »
scorodí1, scorodésc, vb. IV (reg.) a (se) arde, a (se) frige, a (se) usca în mod excesiv. Vezi definitia »
CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o grămadă. – Din sl. kladon, klasti. Vezi definitia »
AL-KINDI, Abu Iussuf ibn Ishak (800-879), filozof și savant enciclopedist arab. A întemeiat filozofia arabă; a tradus și comentat opere fundamentale ale filozofiei elene. Vezi definitia »