Definita cuvantului dodă
dódă (dóde), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dodă
NEELEGÁNȚĂ s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; (rar) ineleganță. – Ne- + eleganță. Vezi definitia »
LIBÚRNĂ s. f. navă romană ușoară de luptă sau de transport, cu un singur rând de rame. (< lat. liburna) Vezi definitia »
RADIOVALÍZĂ s. f. aparat de radio portativ de mărimea unei valize. (< germ. Radiovalise) Vezi definitia »
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort. Vezi definitia »
STUPÍLĂ s. f. amorsă specială în trecut la tunuri pentru aprinderea pulberii de azvârlire a proiectilului. (după fr. étoupille) Vezi definitia »