Definita cuvantului dogmă
dógmă (dógme), s. f. – 1. Învățătură, teză fundamentală. – 2. Teză, doctrină politică. – Mr. dhogmă. Gr. δόγμα (Murnu 18) și modern din fr. dogme. – Der. (din fr.) dogmatic, adj.; dogmatism, s. n.; dogmatist, s. m.; dogmatiza, vb.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dogmă
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se obține o răsturnare perfectă și totală a brazdei. – Din ante- + trupiță. Vezi definitia »
ȘTAMPÍLĂ s.f. 1. Piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla]. Vezi definitia »
OPALESCÉNȚĂ s.f. Calitatea de a fi opalescent, de a avea reflexe opaline. [Cf. fr. opalescence, it. opalescenza]. Vezi definitia »
LUNÚLĂ s.f. 1. (Geom.) Figură plană formată din două arce de cerc cu aceleași extremități. ◊ Lunulele lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic. 2. Pată albă de forma unei semilune, situată la baza unghiei omului. [< fr. lunule, cf. lat. lunula – semilună]. Vezi definitia »
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. Vezi definitia »