Definita cuvantului doi
dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoară ‹ a doua oară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu doi
joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura. Vezi definitia »
babói (babói), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Pește mic, plevușcă. Bg. baboi (DAR). – Puțin probabilă ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gîndește la mag. báb „larvă”. Vezi definitia »
MOȘUROÍ vb. v. MUȘUROÍ2. A grămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se îngrămădi. [Var.: moșuroí, mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1. [DLRM] Vezi definitia »
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi. Vezi definitia »
circói s.n. (reg.) tufă, arbust cu crenguțe dese. Vezi definitia »