Definita cuvantului doi
dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoară ‹ a doua oară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu doi
biloi, biloaie s. n. (augm.) 1. bilă pentru rulmenții de dimensiuni mari. 2. cap mare. Vezi definitia »
TOLOLÓI (1) s. n., (2) tololoi, s. m. (Reg.) 1. Zarvă, tărăboi. 2. Om flecar. Vezi definitia »
CONVÓI s. n. șir de vehicule sau de oameni care se deplasează într-o anumită direcție; coloană; (spec.) cortegiu (funerar). ◊ formație de vase care navighează sub protecția unei escorte. (< fr. convoi) Vezi definitia »
mihói s.n. (reg.) sărbătoare populară de toamnă, când se serbează patronul oilor. Vezi definitia »
garói (-i), s. m. – Țigan. Țig. gero „om” (Graur 154; Juilland 165); DAR cf. REW 3591. Vezi definitia »