Definita cuvantului doică
dóică (dóici), s. f. – Dădacă. Sl. (bg. dojkŭ, slov. dojka), cf. pol. dojka „vacă cu lapte”, din sl. doiti „a alăpta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, Cihac, II, 98). – Der. doici, vb. (a alăpta); doicie, s. f. (timpul în care o femeie este doică). Doică (Banat, Olt., Munt.) circulă în Trans. în forma daică (ALR, 222), din mag. dajka (Gáldi, Dict., 123). Cf. doniță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu doică
ERMENEÚTICĂ s.f. v. hermeneutică. Vezi definitia »
RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense) Vezi definitia »
TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »
OVOGENÉZĂ s.f. Oogeneză. [< fr. ovogenèse, cf. lat. ovum – ou, gr. genesis – naștere]. Vezi definitia »
strâmbă, strâmbe s. f. 1. intrigă, urzeală; șicană. 2. (deț.) minciună. Vezi definitia »