Definita cuvantului dojeni
dojení (-nésc, -ít), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dojeni
LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »
MÍNTENI adv. v. minten. Vezi definitia »
tongăní, tongănésc, vb. IV (reg.) 1. a bate, a lovi un obiect. 2. a se sfătui în taină. Vezi definitia »
BOMPIANI, Enrico (1899-1975), matematician italian. Prof. univ. la Roma. Lucrări de geometrie diferențială. M. de Onoare al Acad. Române (1936). Vezi definitia »
SĂPUNÍ, săpunésc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) freca cu săpun, a (se) acoperi cu clăbuci de săpun. ♦ Spec. A (-și) muia barba cu clăbuci de săpun înainte de a o rade. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face cuiva observații aspre; a mustra; a certa. – Din săpun. Vezi definitia »