Definita cuvantului doină
dóină (dóine), s. f. – Cîntec elegiac tipic, gen liric al poeziei populare, caracterizat prin adînca sa emotivitate și bazat în principal pe sentimentul dorului. – Var. (Trans.) daină. Sl. (sb.) daljina „depărtare”, ca sb. haljina › haină; nume explicabil datorită sentimentului de singurătate și dor, care corespunde celui exprimat de cuvîntul portughez saudade. Celelalte explicații par insuficiente. Pentru Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, 397 și 529, este cuvînt trac; după Cihac, II, 98, din sb., cr. dvojnica „fluier ciobănesc” și legat de lituan. dainá „cîntec popular”. Pentru Scriban, der. din germ. med. don, ton, din lat. tonus. O veche teorie, amintită cu rezerve de Tiktin, consideră doină ca der. de la lat. dolĕre, așa cum moină ar fi reprezentant al lui mollis. – Der. doina (var. doini), vb. (a compune sau a cînta doine); doinaș, s. m. (cîntăreț de doine). – Din rom. provine rut. dojna (Candrea, Elemente, 407).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu doină
SPLENOCULTÚRĂ s. f. însămânțare într-un mediu de cultură cu un fragment de splină pentru a decela în acesta prezența unui germen. (< fr. splénoculture) Vezi definitia »
ALDEHÍDĂ s. f. substanță organică obținută prin oxidarea unor alcooli. (< fr. aldéhyde) Vezi definitia »
CUTURIÉRĂ s.f. (Franțuzism) Croitoreasă. [< fr. couturière]. Vezi definitia »
AMAZOÁNĂ s. f. 1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreață, care își tăia sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul. 2. (fam.) călăreață. (< fr. amazone) Vezi definitia »
TINÉTĂ, tinete, s. f. Putină mică, hârdău care servește, în anumite locuri, la colectarea și transportul materiilor fecale. – Din fr. tinette. Vezi definitia »