TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor. Vezi definitia »

EVOCATÓR, -OÁRE adj. care are darul de a evoca; evocativ. (< fr. évocateur, lat. evocatorius) Vezi definitia »

fumător, -oare, fumători, -oare s. m., s. f. (tox.) persoană care fumează canabis sau rășină de canabis. Vezi definitia »

ABDUCTÓR, -OÁRE, abductori, -oare, adj. (Despre mușchi) Care a suferit o abducție. – Din fr. abducteur. Vezi definitia »

ROTÓR s.n. Organ al unei mașini de forță generatoare sau motoare, care se rotește în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. [< fr. rotor]. Vezi definitia »