Definita cuvantului dovedi
dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dovedi
ORGANDÍ s. n. Țesătură de bumbac sau de in, subțire, transparentă și foarte apretată, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte pentru femei și copii, perdele etc. [Var.: organdín, organtín s. n.] – Din fr. organdi, germ. Organdin. Vezi definitia »
JABORÁNDI s. m. inv. pilocarp. ◊ substanță sudorifică din acest arbust. (< fr. jaborandi) Vezi definitia »
probodí, probodésc, vb. IV (reg.) a păcăli, a înșela, a îmbrobodi. Vezi definitia »
DÁNDI s.m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată. [Pron. dandi și dendi. / < fr., engl. dandy]. Vezi definitia »
proidí (-désc, -ít), vb. – A străbate. Sl. proiziti (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. Vezi definitia »