chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița. – Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară. Vezi definitia »

SOMNULÉȚ¹, somnuleți, s. m. Somnișor¹. – Somn¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

ZGRĂBÚNȚ, zgrăbúnțe, s. n. (Var.) Zgrăbunță. (cf. zgrăbunț) Vezi definitia »

ștolț³ s.n. (reg.) umărul osiei. Vezi definitia »

CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț. Vezi definitia »