Definita cuvantului dric
dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dric
PERILIMFÁTIC, -Ă adj. Referitor la perilimfă, al perilimfei. [Cf. fr. périlymphatique]. Vezi definitia »
SOVHÓZNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Membru) al unui sovhoz. [< rus. sovhoznik]. Vezi definitia »
DISFÁZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de disfazie. (< fr. dysphasique) Vezi definitia »
TECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la tectonică; care este legat de mișcările scoarței Pământului. [< fr. tectonique]. Vezi definitia »
FALOCRÁTIC, -Ă, falocrátici, -e, adj. Care are caracter de falocrație. (cf. fr. phallocratique) [TLF] Vezi definitia »