Definita cuvantului drîglu
drîglu (-li), s. m. – 1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – Var. drîgl. Probabil der. cu suf. -lo de la sl. drŭgati „a tremura”; caz în care sensul său primar ar fi fost cel de „agitator”, cf. bg. drăglec (Candrea, Scriban). Dacă această teză este sigură, este dublet de la drehlă (var. drelă), s. f. (ciupercă comestibilă, Auricularia tremelloides), cf. rut. drjachlij, ucr. drachlij „care tremură” (Tiktin), numită astfel datorită consistenței sale, cf. numele științific și posibil de aici drîglă, s. f. (mîrțoagă), cf. bg. draglă (Conev 57; Scriban). – Der. drîgîi, vb. (Mold., a scutura, a agita), cf. rut. drygaty (Candrea); drîgla, vb. (Olt., Banat, Trans., a scărmăna, a dărăci); drîglat, s. n. (scărmănare, dărăcit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu drîglu
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle. Vezi definitia »
CONTRAEXÉMPLU s. n. exemplu pentru care un enunț, o regulă sunt în defect. (< fr. contre-exemple) Vezi definitia »
BIOCÍCLU s. n. 1. ciclu de viață evolutiv al unui organism. 2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii. 3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele. (< fr. biocycle) Vezi definitia »
BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle]. Vezi definitia »
EPICÍCLU s.n. 1. ~ ♦ Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent). Vezi definitia »