Definita cuvantului drîglu
drîglu (-li), s. m. – 1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – Var. drîgl. Probabil der. cu suf. -lo de la sl. drŭgati „a tremura”; caz în care sensul său primar ar fi fost cel de „agitator”, cf. bg. drăglec (Candrea, Scriban). Dacă această teză este sigură, este dublet de la drehlă (var. drelă), s. f. (ciupercă comestibilă, Auricularia tremelloides), cf. rut. drjachlij, ucr. drachlij „care tremură” (Tiktin), numită astfel datorită consistenței sale, cf. numele științific și posibil de aici drîglă, s. f. (mîrțoagă), cf. bg. draglă (Conev 57; Scriban). – Der. drîgîi, vb. (Mold., a scutura, a agita), cf. rut. drygaty (Candrea); drîgla, vb. (Olt., Banat, Trans., a scărmăna, a dărăci); drîglat, s. n. (scărmănare, dărăcit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu drîglu
SÚPLU, -Ă adj. 1. Cu mișcări grațioase; mlădios, flexibil. 2. (Fig.) Lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil. [< fr. souple, cf. lat. supplex]. Vezi definitia »
chéglu (-li), s. m. – La garniturile complete de litere, instrument care indică, în puncte, corpul de literă. Germ. Kegel. Este dubletul de la cheglă (var. cuglă), s. f. (Trans., bilă). Vezi definitia »
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle. Vezi definitia »
MOTOCÍCLU s. n. autovehicul cu trei roți, cu ghidonul fixat de roata directoare din față. (< fr. motocycle) Vezi definitia »
heblu s.m. 1.întuneric total într-un spațiu închis; 2.[în teatru]momentul dintre scene sau acte în care scena este cufundată în întuneric Vezi definitia »