Definita cuvantului drot
drot (dróturi), s. n. – 1. Sîrmă. – 2. Arc de sîrmă, folosit la scaune capitonate etc. – 3. Instrument metalic de ondulat părul. Germ. Draht (Diez, Gramm., I, 129), prin intermediul pol., rut. drot, cf. mag. drót (Gáldi, Dict., 125). – Der. drota, vb. (a ondula, a încreți părul); drotar, s. m. (Trans., persoană care repară capcanele rupte, legîndu-le cu sîrmă), cf. sb. drotar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu drot
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot. Vezi definitia »
CULÓT s. n. piesă izolantă montată la partea de jos a unui tub electronic, în care sunt fixate piciorușele conectate la electrozi. (< fr. culot) Vezi definitia »
PSEUDOPATRIÓT, -Ă s.m. și f. Fals patriot. [Pron. pse-u...-tri-ot. / et. incertă]. Vezi definitia »
AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »
CHARCOT [șarcó], Jean Martin (1825-1893), medic francez. Unul dintre fondatorii neuropatologiei moderne. A organizat la Salpêtrière (Paris) o mare clinică neurologică. Contribuții esențiale în studiul isteriei, al atrofiei musculare, tabesului, bolilor cerebelului („Lecții asupra maladiilor sistemului nervos”, „Lecții asupra localizărilor în maladiile creierului și ale măduvii spinării”). Vezi definitia »