Definita cuvantului dubă
dúbă (dúbe), s. f. – 1. Ambarcație, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireș. – 4. Pușcărie, temniță. – 5. Vehicul închis, cu gratii, cu care se transportă deținuții. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub „stejar; luntre”, sb. dubak „dubă, vehicul”. Pentru evoluția semantică, cf. drîng; la sensul de „temniță” s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legați, deținuții, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s. f. (butuc). Cf. dîmb, dumbravă. Der. dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, s. n. (Mold., barcă pescărească; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba „ponton”; dubăsar, s. m. (Mold., pontonier).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dubă
CEREALICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura cerealelor. (< fr. céréaliculture) Vezi definitia »
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic. folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. Vezi definitia »
AMFIARTRÓZĂ s. f. Articulație care permite mișcări limitate; articulație semimobilă. [Pr.: -fi-ar-] – Din fr. amphiarthrose. Vezi definitia »
a trage în țeapă expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual. Vezi definitia »
HATÓRICĂ adj.f. Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiței Hathor. [< fr. hathorique, cf. Hathor – zeiță egipteană a cerului și a fecundității, reprezentată ca femeie cu cap sau coarne de vacă]. Vezi definitia »