Definita cuvantului dupleca
duplecá (-c, -át), vb. – 1. A încovoia, a îndoi. – 2. (Banat) A răsfrînge, a sufleca. – 3. A supune. – 4. A ceda, a se supune, a admite. – Var. îndupleca. Mr. nduplic, nduplicari. Lat. duplicāre (Pușcariu 834; Candrea-Dens., 523; REW 2801; din lat. *induplicāre, după Densusianu, GS, V, 19), cf. ticin. dubigá, sp. doblegar. Var. este mult mai curentă decît forma primitivă, înv. – Der. neînduplecat, adj. (intransigent, tenace); înduplecător, adj. (care încovoiază); înduplecătură, s. f. (încovoiere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dupleca
REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare]. Vezi definitia »
FALȘIFICÁ vb. I. v. falsifica. Vezi definitia »
PANIFICÁ vb. tr. a supune făina procesului de panificație. (după fr. panifier, it. panificare) Vezi definitia »
ciópca s.m. art. (reg.) spiritul rău, diavolul, dracul. Vezi definitia »
a o freca (la rece) expr. (vulg.) v. a freca bastonul. Vezi definitia »