Definita cuvantului dur
dur (dúră), adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ține, a fi, a dăinui); duritate, s. f. (tărie, rezistență); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s. f. (trăinicie, rezistență); durată, s. f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dur
frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri Vezi definitia »
fláur (-re), s. n. – Flaut. Lat. flabrum (Bogrea, Dacor., I, 258; REW 3340a). Cuvînt rar. Vezi definitia »
șur! interj. (reg.; pronunțat cu „r” prelungit) cuvânt care redă zgomotul produs de curgerea apei. Vezi definitia »
BÚDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. Stâncă mare cu vegetație săracă. 2. Buduroi (3). Vezi definitia »
CANGUR (‹ fr.) s. m. Mamifer marsupial, erbivor, care trăiește în Australia, Tasmania, ins. Noua Guinee (aclimatizat și în Noua Zeelandă), de c. 1,5 m înălțime (de la cap la coadă poate atinge 3,5 m, iar coada poate avea 1,2 m); are poziție bipedă și se deplasează prin salturi de c. 13 m lungime (Macropus giganteus). Vezi definitia »