Definita cuvantului durea
dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s. f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s. f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu durea
violarea unui drept sau a unei legi Vezi definitia »
nódea s.m. invar. (reg.) dracul, diavolul. Vezi definitia »
tăbârceá, tăbârcéle, s.f. (reg.) unealtă ciobănească de presat cașul. Vezi definitia »
decíndea adv. – Dincolo, de partea cealaltă. – Var. (de)cinde. Mr. dițindea. Lat. eccum inde (Pușcariu 365; Candrea-Dens., 855; Tiktin; Candrea); cf. alb. këndejë, v. sp. aquende, sp. allende. Var. cinde, înv., apare la Dosoftei; decinde are încă o circulație populară. V. Voiculescu folosește decinde ca s. f. (malul celălalt). După Philippide, Principii, 92, etimonul ar fi lat. de hic inde. Vezi definitia »
ACOLEÁ adv. Acolo Var. acóle, acolé -Din lat. Eccum illäc Vezi definitia »