omeág s.n (reg.) plantă ale cărei rădăcini și frunze se folosesc în medicină; aconit. Vezi definitia »

OFIOFÁG, -Ă, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrănește cu șerpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv). Vezi definitia »

CARPOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu fructe. [< fr. carpophage]. Vezi definitia »

TOIÁG, toiege, s. n. 1. Băț lung și drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra. ♦ Fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități. 3. (Pop.) Lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion. [Pr.: to-iag] – Din sl. tojagŭ, tojaga. Vezi definitia »

FITOFÁG, -Ă adj., s. n. (animal, insectă) care se hrănește cu plante. (< fr. phytophage) Vezi definitia »