Definita cuvantului dușman
dușmán (-ni), s. m. – Inamic, vrăjmaș. – Mr. dusman. Tc. (per.) düșmen (Roesler 591; Miklosich, Türk. Elem., I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dušman. – Der. dușmancă, s. f. (inamică, vrăjmașă); dușmănesc, adj. (privitor la dușmani; dușmănos); dușmănește, adv. (cu dușmănie, ostil); dușmănos, adj. (ostil); dușmăni, vb. (a fi ostil; a urî; a învrăjbi); dușmănie, s. f. (vrăjmășie); îndușmăni, vb. (a învrăjbi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dușman
WESTFALIÁN, -Ă, adj., s.n. (Din) Etajul superior al carboniferului mediu de facies3 continental, limitat la vestul Europei. (din fr. westphalien) Vezi definitia »
ABBEVILIÁN s.n. Subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; chelean. [Pron. -li-an. / < fr. abbevillien, cf. Abbeville – localitate în Franța]. Vezi definitia »
INTRAVILÁN s. n. zonă, suprafața construită a unei localități. (< intra- + fr. ville, oraș) Vezi definitia »
leuștean s. m. sg. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit. Vezi definitia »
FURÁN s. n. combinație organică extrasă din rășina coniferelor, intermediar la sinteza maselor plastice și în industria farmaceutică. (< fr. furanne) Vezi definitia »