Definita cuvantului dușman
dușmán (-ni), s. m. – Inamic, vrăjmaș. – Mr. dusman. Tc. (per.) düșmen (Roesler 591; Miklosich, Türk. Elem., I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dušman. – Der. dușmancă, s. f. (inamică, vrăjmașă); dușmănesc, adj. (privitor la dușmani; dușmănos); dușmănește, adv. (cu dușmănie, ostil); dușmănos, adj. (ostil); dușmăni, vb. (a fi ostil; a urî; a învrăjbi); dușmănie, s. f. (vrăjmășie); îndușmăni, vb. (a învrăjbi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dușman
SILÁN s.m. Combinație a siliciului cu hidrogenul. [< germ. Silan]. Vezi definitia »
CORONARIÁN, -Ă, coronarieni, -e, adj. Care se referă la arterele coronare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. coronarien. Vezi definitia »
METACARPIÁN, -Ă adj. Al metacarpului. [Pron. -pi-an. / < fr. métacarpien]. Vezi definitia »
REDÁN s.n. 1. Ieșitură în zidul unei fortificații. ♦ Serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafața proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei unei ambarcații sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan]. Vezi definitia »
SENONIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al cretacicului superior. (< fr. sénonien) Vezi definitia »