Definita cuvantului ecou
ecóu (ecóuri), s. n. – 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. – 2. (Fig.) Răsunet, vîlvă. – Var. eho. Fr. écho. Var., din sec. XVIII, astăzi înv., direct din ngr. ἠχὼ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ecou
PORTMANTÓU, portmantouri, s. n. Dispozitiv pe care se atârnă hainele, astfel ca ele să nu se șifoneze. – Din fr. portemanteau. Vezi definitia »
BAOTOU, oraș în N Chinei (Mongolia Inferioară), pe Huanghe; 1,16 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Nod feroviar. Expl. de huilă și min. de fier. Mare combinat metalurgic. Ind. textilă și mat. de constr. Vezi definitia »
MAGNETÓU s. n. generator electric dintr-un inductor cu magnet permanent, pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. (< fr. magnéto) Vezi definitia »
BUNGALÓU s.n. v. bungalov. Vezi definitia »
RONDÓU2 s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau]. Vezi definitia »