Definita cuvantului efendi
eféndi s. m. – Domn (titlu turcesc dat demnitarilor civili). – Var. (înv.) afendi. Mr. afende. Tc. efendi (Șeineanu, III, 51; Ronzevalle 35), și acesta din ngr. ἀφέντης ‹ gr. αὐθέντης. Mr., direct din ngr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu efendi
osîndí (osândésc, osândít), vb. – A condamna, a pedepsi. Sl. osęditi, osęždą (Miklosich, Slaw. Elem., 59; Cihac, II, 231; Byhan 231). – Der. osîndă, s. f. (pedeapsă, condamnare); osîndit, s. m. (condamnat). Vezi definitia »
reíz-efendi s.m. (înv.) mare cancelar al imperiului otoman; ministru de externe. Vezi definitia »
sferdí, sferdésc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte de lemn, de piatră) a tăia în așchii. 2. a (se) zgâria. Vezi definitia »
NUDI- elem. „gol, neacoperit”. (< fr. nudi-, cf. lat. nudus) Vezi definitia »
undí (-désc, -ít), vb. – A pescui cu undița. Sl. ąditi (Tiktin). – Der. undiță, s. f. (vargă de pescuit), mr. uniță, din sl. ądica (Miklosich, Slaw. Elem., 54; Cihac, II, 439; Byhan 323; Conev 74), cf. bg. vădica (› megl. vondiță); unghiță, s. f. (undiță), în Trans., pare var. dialectală (după Byhan 323 și Conev 52, din sl. ągricĭ). Vezi definitia »