BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor. Vezi definitia »

CONTRACTÓR, -OÁRE adj. Care contractează. [Cf. fr. contracteur]. Vezi definitia »

ÎNSEMNĂTÓR, -OÁRE, însemnători, -oare, adj. (Înv.) Important, însemnat (2). – Însemna + suf. -ător. Vezi definitia »

FLÚDOR s. n. aliaj din cositor pentru lipit, tras în formă filară. (n. com.) Vezi definitia »

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător. Vezi definitia »