Definita cuvantului elocuent
elocuént (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu elocuent
CONSIDERÉNT s. n. 1. punct de vedere; părere. ◊ argument (logic), motiv. 2. (jur.; pl.) partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cu motivarea soluției date de acest organ. (< fr. considérant) Vezi definitia »
IMPERMANÉNT, -Ă adj. nepermanent, efemer. (< engl. impermanent) Vezi definitia »
INCONȘTIÉNT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ♦ (Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. inconscient]. Vezi definitia »
REVIZUÉNT s.m. (Jur.) Cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. [Pron. -zu-ent. / et. incertă]. Vezi definitia »
SEMISAVÁNT s.m. Semidoct. [După fr. démi-savant]. Vezi definitia »