Definita cuvantului epigonation
epigonátion (-oáne), s. n. – Ornament sacerdotal care se poartă atîrnat la nivelul genunchiului drept. Ngr. ἐπιγονάτιον.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu epigonation
PÁTVAGON, patvagoane, s. n. Vagon de bagaje. – Etimologie pop., după germ. Packwagen. Vezi definitia »
CARCINOTRÓN, carcinotroane, s. n. Tub electronic cu vid înaintat, folosit în domeniul frecvențelor foarte înalte. – Din fr. carcinotron. Vezi definitia »
DONJÓN s. n. turn principal, gros, fortificat, al unui castel medieval. (< fr. donjon) Vezi definitia »
COCÓN1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut, prunc. [Var.: cucón s. m., cónul s. m. art.] – Et. nec. Vezi definitia »
ACVILÓN s. n. (Rar) Vânt de miazănoapte; crivăț. – Fr. aquilon (lat. lit. aquilo, -onis). Vezi definitia »