Definita cuvantului epocă
épocă (époci), s. f. – Perioadă, eră. – Var. (înv.) epohă, epohi. Ngr. ἐποχή (sec. XVII, cf. Gáldi 183) și modern din fr. époque. – Der. epocal, adj. (memorabil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
BRIANTÍNĂ s. f. preparat cosmetic uleios și parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr. brillantine) Vezi definitia »
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare de sudoare. 2. (Pop.) Bubuliță, bășicuță. – Comp. bg. brăbonka. Vezi definitia »
CROMÁTICĂ s.f. 1. Arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. Ansamblul culorilor unei picturi, al unui mozaic etc.; colorit. [< fr. chromatique, cf. gr. chromatikos < chroma – culoare]. Vezi definitia »
PIROPARAFÍNĂ s.f. Parafină bine cristalizată ca urmare a încălzirii. [< fr. pyroparaffine]. Vezi definitia »
VÚLVĂ s.f. (Anat.) Partea externă a organului genital feminin. [< fr. vulve, lat. vulva]. Vezi definitia »