Definita cuvantului epoletă
epolétă (epoléte), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu epoletă
cécă s.f. (reg.) ciuhurez, huhurez, bufniță. Vezi definitia »
natură sau formă animală atribuită divinității sau figurilor divine. Vezi definitia »
CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma]. Vezi definitia »
ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. Vezi definitia »
neviscúță, neviscúțe, s.f. (reg.) nevăstuică mică. Vezi definitia »