Definita cuvantului eres
erés (erésuri), s. n. – Erezie, greșeală. – Var. (înv.) eresă, ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s. f., din fr. hérésie. – Der. ereziarh, s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s. f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu eres
DES1- (Înaintea vocalelor și consoanelor sonore, în forma dez-) Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. [Var.: dez-, dis-] – Lat. dis-, fr. des-. Vezi definitia »
BENARES, denumirea, pînă în 1956, a orașului indian Varanasi. Vezi definitia »
Proces de stabilire a standardelor de performanta ale industriei turistice bazat pe realzarile celor mai eficiente firme turistice. Vezi definitia »
HÉRPES s.n. Boală de piele manifestată prin apariția unor grupuri de bășicuțe cu lichid, localizate mai ales în jurul gurii, al nasului și al organelor genitale. [Pl. -suri. / < fr., gr. herpés]. Vezi definitia »
accés (-se), s.n. – Posibilitate de a pătrunde; intrare. Fr. accès. – Der. (din fr.) accesibil, adj.; accesoriu, adj.; accesorii, s.f. pl.; inaccesibil, adj. Vezi definitia »